cautare

vineri, 22 octombrie 2010

Sa uiti este un dar. Sa iti amintesti, insa, este o arta...

S-a imaginat batrana. Atat de batrana incat sa mai tina minte, inainte de a se aseza in vesnicul fotoliu de la fereastra, doar cum arata cand s-a privit ultima data in oglina. Atat de tanara...
Cine zicea ca intelepciunea vine odata cu varsta, vorbea aiurea. Intelepciunea este atat de asemanatoare cu intretinerea fizica! Muncesti mult sa o obtii si, intr-o zi, iti dai seama ca s-a dus dracului si ca - in locul ei - au aparut cute dubioase in zone de care, odata, erai mandra. Si parca ieri te afisai cu trupul zvelt, de balerina nerealizata, dupa care tanjeau majoritatea barbatilor.
Langa fotoiu are o carte, un caiet si un pic. De o vesnicie. O carte din care citeste. Un caiet in care isi noteaza, cu pixul, unde a ramas.
Si o mare de vid.
Asa ca, de fiecare data cand termina cartea, o incepe din nou. Nu pentru ca i-ar placea atat de mult - desi probabil ca ii place mult...- ci pentru ca uita mereu despre ce era vorba. Despre ce era vorba, chiar asa?
Sa uiti este un dar. Sa iti amintesti, insa, este o arta... Ea uita totul si isi aminteste ce vrea sa-si imagineze. Noroc ca are asta de partea ei...
Isi deschide caietul si noteaza.
"Pagina 83. Despre domnii din cartierul meu nu stiu nimic."

3 comentarii:

Eu spunea...

Intrebare: Daca o femeie, ar trebui sa aleaga intre frumusete (frumusetea ei), si uitre (sau puterea de a'si aminti doar ceea ce vrea), ce crezi ca ar alege?..

Te intreb deoarece am impresia ca pt o femeie, "groaza" imbatranirii, presupune in principal privarea de "aste" doua calitati - sau cel putin asta reiese din postarea anterioara.

Te rog, corecteaza'ma daca gresesc.

Diana Vlase spunea...

Postul e o metafora. Orice femeie ar alege insa frumusetea uitarii :P...

Eu spunea...

Oo, cat de intuitiv..:)