cautare

marți, 16 august 2011

O altfel de noapte




S-a asezat pe pat. Era destul de tarziu, insa, de cum a pasit spre pat, a stiut ca nu avea sa doarma. Cum sa doarma? Du-dum. Du-dum. Du-dum. O sa-si asculte inima toata noaptea si o sa numere secundele. Nu i-a iesit niciodata trucul ala cu oile. Plus ca i s-a parut penibil. Oi? De ce oi? De ce nu capre sau cape negre, sau gazele? Gazelele sunt destul de gratioase cand sar peste un obstacol, nu?
S-a intins pe pat, s-a intins perfect. S-a invelit si si-a asezat mainile dezgolite peste cearsaful care invelea o patura rosie, orientala.
Du-dum. Du-dum. Du-dum. A inchis ochii. S-a fortat sa ii tina inchisi pentru o vreme, dupa care - cu un plescait de buze - i-a deschis si a privit inspre fereastra. Luna plina.
'De aceea!' si-a zis 'E ca un felinar, sta rotunda si luminoasa si se uita la mine. Parca nu stie ca nu pot sa dorm cu niciun fel de lumina. Fie ea artificiala sau naturala!'
In camera luminata de luna se mai auzea inca ecoul vorbelor lui. L-a ascultat, apoi chipul i s-a transormat intr-un templu - mai degraba o biserica saracacioasa de la tara - a mirarii. 'Oi? N-am intalnit pe nimeni care sa-mi marturiseasca ciudatenia asta, ca numara oi in scopul...'
A aprins lumina si s-a asezat pe scaunul albastru din fata biroului. Si-a deschis calculatorul si i-a ascultat huruitul. 'Oare cata energie consuma dracia asta?', s-a gandit.
Din strada s-a auzit un tipat. A alergat spre fereastra dar nu a putut vedea nimic, asa ca a deschis, cu zgomot nepotrivit pentru ora tarzie din noapte, fereastra cu o miscare rapida. Felinarele luminau placut strada. Din departare se vedea o persoana alergand inspre casa lui. Si-a luat ochelarii de langa pat si a inchis lumina cu un zambet care-l facea complice cu sine insusi pentru tertipul pe care, involuntar, l-a jucat somnului lui.
Parea a fi un copil imbracat cu un trenci prea mare pentru umerii lui ingusti. Insa alerga ca si cum muschii tineri de puiet de caprioara nu ar fi putut sustine atata vointa de a nu mai fi aproape de persoana de care fugea. Poate. Si ce striga?
Si-a pus coatele pe pervaz si a asteptat, cuminte, ca tanarul sa se apropie, pentru a-l putea examina cu atentie.
Era o femeie. Sau o fata, nu-i putea spune inca varsta, insa trenciul cu siguranta nu era al ei. Nu mai alerga acum. Mergea repede si isi intorcea intr-una privirea, lasand sa i se intrevada spaima pe chip.
'Pst...' a lasat el sa-i scape, mirandu-se imediat de reactie. Fata a ridicat privirea si a mijit ochii catre fereastra deschisa de la primul etaj. El a tras repede de coltul cearsafului care-i acoperea patul si l-a lasat sa cada peste fereastra. 'Asta o s-o atentioneze ca nu sunt periculos!', s-a gandit.
'E cineva acolo?' a soptit fata, insa coltul cearsafului alb a continuat sa atarne inert din deschizatura ferestrei.
'Daca e cineva acolo, te rog sa misti usor cearsaful. Insa nu prea usor, nu as vrea sa ma las pacalita de vant. Iar daca nu este nimeni, iar eu vorbesc ca o nebuna, cu un cearsaf, sa stii ca e vina ta, Doamne, pentru ca nu meritam sa fiu lasata...' dar cearsaful s-a miscat, numai putin mai mult decat daca ar fi fost miscat de vant, in adierea lui racoroasa.
'Ei, ce mai astepti? Sper sa nu fii un copil, pentru ca atunci toata intarzierea asta ar fi de prisos. Haide odata!'
Si-a simtit muschii de la picioare incordandu-se, in timp ce isi impingea capul pe fereastra. Nu era tocmai un copil. Nu la prima impresie, cel putin. Capul cu par lung si barba nearanjata nu-l ajutau sa para un individ de incredere.
'Ce vrei?' a spus fata, dezamagita, stiind ca si un barbat la cinzeci de ani care urmareste femei pe fereastra si care foloseste cearsaful ca replica de agatat, nu ar fi de niciun ajutor intr-o seara ca asta.
'Te-am auzit strigand si ma gandeam ca esti in pericol... Plus ca nu puteam sa dorm. E din cauza lunii. E luna plina in seara asta. Stiintific, exista anumiti oameni care pur si simplu nu pot dormi cand e luna plina. Am citit undeva. Nu am participat in nicio cercetare cu scopul...'
'Si cum m-ai putea ajuta... dumneata?'
'Ah, eu sunt Tom. Am o camera libera, adica nu o camera, ba da, si o camera, insa am o baie si... vreau sa zic ca ai putea sa te cureti si... Si apoi am si o camera, daca iti e teama sa o iei iarasi la pas pe strazile astea... Sau niste bani de taxi... daca... As putea sa te ajut, cred.'
'Si de ce ai face dumneata asta? Poate ca sunt o hoata, o fugara, poate ca sunt una dintre femeile alea care...'
'Nu sunt un om prea bogat... ai putea sa-mi furi ceva mobila, insa. Nu era in obiceiul mamei mele sa arunce nimic, si dupa ce a murit, nu m-a mai lasat inima sa arunc nimic, merem mi-am imaginat ca are sa o deranjeze...'
Fata a facut un pas inapoi ca sa poata privi cladirea mai bine, apoi i-a facut semn din cap, sa o intalneasca la intrarea.
A sarit de la geam intr-o clipa, si-a agata halatul cu o mana ramasa in urma, in timp ce el a zbughit-o pe usa, catre scarile spre living. A aprins toate luminile in drumul lui si a deschis larg usa de la intrare. De sub fotoliul tocit de vreme si de prea multe tabieturi a tasnit un motan gri, durduliu.
'Eu sunt Tom', a spus el vesel, in timp ce inchidea usa in urma ei.
'Eu sunt Barney.' a murmurat fata, in timp ce ochii ii jucau peste toate tablourile, cartile, operele de arta si... cartile din living. 'Ai spus ca nu esti bogat...'
'Ha, cartile astea nu valoreaza doi bani. De ce crezi ca hotii prefera sa jefuiasca magazine alimentare si nu anticariate? Pentru ca astazi cartile nu mai valoreaza doi bani.'
'Vorbesti cu oaresce doza de ranchiuna pentru cineva care detine atat de multe carti.'
'Glumesc,' spuse Tom, 'cartile astea valoreaza totul pentru mine, si o suma frumusica pentru restul, insa nu despre asta trebuie sa discutam. Nici nu cred ca trebuie sa discutam altceva in afara de ce ti s-a intamplat. Asta dupa ce te cureti. Sa-ti pregatesc ceva de baut?'
'Un whisky, daca esti amabil. Unde imi... pudrez nasul?'
'Pe hol, in dreapta. Barney, Barney, nu?'
'Da, ma cheama Elena de fapt - ce nume cretin - insa cand eram mica semanam cu Barney, din Fred si Barney, ii stii, desenele animate?'
'Nu cred ca...'
'In fine, si acum toata lumea imi spune Barney. Iar daca imi vei spune vreodata Elena, vei infrunta o moarte lenta si dureroasa.'
Tom a ramas in picioare pentru cateva secunde, apoi a inceput sa vorbeasca ca si cum nici nu ar fi auzit vorbele lui Barney. 'Eu sunt Tom... pentru ca, pana la opt ani nu voiam sa adorm decat ascultand-o pe mama cum imi citeste Tom Degetel. Ma cheama D... Dante Petrescu. Ai prosop in dulapul alb, de langa masina de spalat.'
'De ce nu te barbieresti?'
'N-am unde sa ma duc. Nu am prea multi prieteni. De fapt nu prea am prieteni. Munca mea nu necesita parasitea apartamentului. N-am de ce.'
'Ma intorc in cateva minute. Sau fug pe geam cu toate sampoanele si rufele tale murdare.'
'Rufele murdare se gasesc in spalatorie, pentru cei interesati. Masina de spalat nu functioneaza, e unul din lucrurile acelea...'
Ea a grabit pasul catre hol iar el s-a indreptat catre bar. A scos intai un pahar, apoi a dat din cap, cu un zambet sugubet si a mai luat inca un pahar. 'Talharule!' si-a spus. Mai, mai ca s-ar fi dus sa-si ia un trabuc, asa isi simtea sufletul de plin de victorie. Dar s-a gandit mai bine, poate fata avea sa ii povesteasca un episod dramatic din viata ei si ar fi fost elegant sa arate ceva compasiune. Si-a lasat mintea sa ii umble printre intrebari despre impresiea pe care si-ar fi putut-o face ea despre el, apoi s-a surprins inclestandu-si pumbii de placere. In sfarsit, ceva se intampla in viata lui, ceva dincolo de mintea lui, ceva ce sa rupa monotonia fiecarei zile care incepe la opt si se termina - fie ca putea sa doarma sau nu - maxim la miezul noptii.
'Fratele meu datora bani unor indivizi si au venit sa ii recupereze. Nu aveam niciun ban in casa asa ca au luat tot ce au putut. Au luat tot. Hainele mele. Posterele de pe pereti, canapeaua... Tot.'
'Imi pare rau' a soptit Tom, in timp ce i-a intins paharl cu whisky.
'Suntem orfani. Locuiesc cu fratele meu. Uneori... uneori nu face numai lucruri bune ca sa aduca bani. Eu... eu termin facultatea anul asta. Si o sa fiu traducator. Ai tigari?'
Top s-a ridicat, apoi s-a intors catre ea. 'N-ar trebui sa fumezi. Sa stii ca ti-as fi dat cel putin douazeci si cinci de ani.'
'Adica ai, insa te gandesti ca n-ar trebui sa fumez. Stii ceva? Nu esti tatal meu...'
Tom a luat o carte din biblioteca si i-a intins-o. Ceea ce parea a fi o carte s-a dovedit a fi o tabachera destul de sofisticata, care continea tot felul de tigari, de la cele subtiri si albe, mentolate, pentru femei, la trabucuri groase si maronii, pe care cu greu ti le-ai putea imagina infipte intre buzele unei alte fiinte umane.
'E randul tau' a spus fata intr-un glas gajait, in timp ce primul fum ii umplea plamanii si ii transorma paloarea intr-un alb ceros.
'Eu sunt un scriitor trist care a trait toata viata cu mama lui, pana anul trecut. Nu am fost casatorit niciodata. Pentru ca sunt prea tipicar, cred. Si pentru ca oamenii din jurul meu sunt ignoranti. Si pentru ca nu mai am ce sa vorbesc cu nimeni, in jurul meu. Toti cred ca stiu, toti au o parere despre cate ceva, fiecare poate vorbi despre razboaie, poluare, politica, marile orase ale lumii, insa s-a pierdut comunicarea, iar mie imi place sa comunic, iar daca ar fi sa fie o femeie care sa-mi fie pereche, ar trebui sa fie ca mine, sa iubeasca sa comunice, sa putem sa comunicam impreuna, vreau sa zic.'
'Asta ar fi aproape imposibil, pentru ca vorbesti mult si fara pauze, asa ca orice forma de dialog isi prinde picioarele in menchina ta nelubrifiata.'
S-au privit. Aproape ca a spus ceva nepoliticos. Insa adevarat. Destul de adevarat... Tom a inceput sa rada, iar Barney, luand asta ca pe un semn bun, i s-a alaturat.
'Nepoliticos, zic, sa inviti o tinara, in miezul noptii, la tine in casa, si sa o tii cu paharul gol.'
Tom a sarit ca picat cu ceara si a adus sticla mai aproape de locul pe care si l-au revendicat, ca tabara pentru noapte.
Soarele isi intindea razele peste coama pamantului cand Tom a incercat sa se ridice. 'Gata!' ar fi vrut el sa spuna, insa bautura tare i-a inmuiat muschii, iar articulatiile au incetat - de multa vreme - sa il asculte. 'Poate ca nu e tocmai o idee buna, as putea sa mai raman aici.'
'Eu o sa dorm... asta ca sa stii. As putea sa-mi dau jos... eh... maine.' a spus Barney, si chipul i s-a relaxat iar respiratia a inceput sa i se scurga usor, in si dinspre plamani.
A privit-o o vreme. Era o tanara frumoasa. Copila? Femeie? Tom o privea printre genele grele si nu reusea sa se decisa cum sa o priveasca... Ar fi vrut sa indrazneasca sa isi imagineze ca... Nu! Dar asta facea, isi imagina, asta facea in fiecare zi, in fiecare carte sau mica povestire. De ce sa nu ia acest personaj real, o tanara care obisnuia sa arate ca un personaj de desene animate cand era un copil, si sa o iubeasca in gand, tainic. Dar parca nu se simtea bine, parca isi insela realitatea cu imaginatia. Parca fata asta frumoasa care dormea in casa lui nu putea fi inselata cu proiectia ei in mintea lui. Ochii i-au alunecat catre chipul ei in timp ce ea respira adanc, dand semne fie ca se va trezi curand, fie ca pozitia in care dormea nu era foarte comfortabila. A deschis ochii.
'Sa te duc in dormitor?' a intrebat Tom intr-un mod atat de natural incat raspunsul ei afirmativ, cu o miscare a pleoapelor, nu a venit ca o surpriza. A luat-o in brate si a urcat scarile. I se intampla ceva magic. Stia asta. Si stia ca - daca in clipa asta ar fi fost sa se termine - s-a intamplat ceva magic, inexplicabil. A asezat-o in patul ravasit de frenezia cu care a tras de cearsaf cu cateva ore in urma, apoi a realizat ca - din obisnuinta - a dus-o la el in dormitor. A simtit un fior de panica la gandul ca el nu va putea sa doarma in nicio alta incapere din casa aceea plina de fantome, apoi a ridicat din umeri. A invelit-o si s-a indreptat inspre iesire.
'Unde pleci?' vocea fetei a taiat aerul diminetei ca o sabie rece.
'Ah... Sa ma intind, in... alta camera.'
Nu, ramai cu mine, intinde-te langa mine.'
'Nu cred ca e... potrivit.'
'Nu, fireste ca nu e. Nimic nu e potrivit in seara asta. Ce conteaza. Vino.'
S-a indreptat catre pat si si-a impins papucii de casa din picioare, in timp ce pipaia marginea patului cu varfurile degetelor. S-a intins langa ea si a auzit din nou. Du-dum. Du-dum. Du-dum. 'Nu pot sa dorm aici!', s-a gandit. Insa fata s-a intors si si-a strecurat mana pe sub patura, peste halatul lui. L-a luat in brate si si-a lasat respiratia usoara sa-i suiere in ureche. A adormit.
Intins, perfect intins, cu ea incolacita in jurul lui, a mijit ochii si a privit tavanul luminat de razele diminetii. Si atunci, in momentul acela, le-a vazut. O oaie. Doua oi, Trei oi. Patru oi. Cinci oi...

Picture: http://www.flickr.com/photos/84784982@N00/

Niciun comentariu: