cautare

joi, 10 noiembrie 2011

Discutie in unu

Se invartea prin camera ca un leu in cusca. Ar fi vrut sa faca ceva. Insa, ce? Sa bea o bere? Sa manance resturile de pizza de la pranz? Sa raspunda la mailuri. Ce sa faca? Ce sa faca mai intai. S-a oprit si s-a privit in oglinda. 'Am imbatranit'. Nu obisnuia sa se priveasca prea des in oglinda. I s-a parut intotdeauna redundant. Unii oameni imbratiseaza narcisismul fara sa se intrebe daca e penibil. Iar el nu-si ingaduia nici macar sa se analizeze. Doar o clipa. Doar atat cat gandul sa-l atentioneze. Greg, prietene, nu e nicio cale inapoi. Inainte. Si basta.
Greg a crezut intotdeauna despre el ca este un ratat. E mult spus, poate. Un caz pierdut... suna mai bine. La scoala a fost un elev medioctru, cu asteptari inalte. Genul ala de individ care se intoarce foarte afectat de la scoala, incovoiat - intr-un mod demn, insa - de suma cunostintelor acumulate. Ha. Greg a stiu mereu ca nu valoreaza doi bani. Insa a stiut cu mestesug, cum ar zice bunica, cu demnitate si chiar cu pret. 'Nu valorez doi bani, insa o fac cu pret', ar fi zis Greg.
Nici mare amant nu a fost. Prima prietena a avut-o la 19 ani. O relatie unilaterala. Greg a avut nevoie de 8 luni sa isi faca curaj sa o invite in oras, timp pe care l-a calculat ca 'relatie', daca e sa-l intrebi; apoi au iesit impreuna, doua saptamani. Apoi el a suferit dupa ea, rotund, un an jumate. Greg iti va spune ca a trait o poveste de dragoste cu Anna timp de doi ani, doua luni si doua saptamani. Intelegi? Intelegi??? Apoi si-a continuat viata in solitudine si masturbare continua si lamentabila. La 25 de ani a cunoscut-o pe Aneta. S-au casatorit. Si gata. Nefericire instanta si de durata. Ca-n reclame.
Jobul. Ca si cum nu v-am plictisit suficient... Da, atat de mediocru.
Un ins caruia ar trebui sa-i stiu numele spunea ca unele povesti trebuie pastrate. Neimpartasite. Pentru ca sunt atat de plictisitoare.
Greg a facut doi pasi inapoi si s-a asezat, ofensiv, in fata oglinzii. Ofensiv il privea si individul de dincolo. Da, indubitabil imbatranit. Si parca sprincenele si-au pierdut din castaniu. Si parul. Sa fie lumina? A aprins veioza si lustra. Nu... Si-a pirdut din culoare... Si buzele, odata pline si vii, atarna acum, purtand pe ele canale subtiri si fine. Dar Greg a incetat sa dea atentie trasaturilor fetei cand s-a prins in ochii lui. Al celuilalt. S-a uitat fix in ochii lui, iar celalt l-a privit cu impertinenta, zeflemitor chiar. Cine te crezi, sa vii sa ma interoghezi asa, dupa atatia ani? Nu mi-ai acordat niciodata mai mult decat un pieptanat, iar acum cauti raspunsuri la mine? Dar Greg n-a renuntat. A stat acolo, nemiscat, in soarele dupa-amiezei, si s-a holbat la el insusi cateva ore. Intai l-a facut pe celalt sa cedeze. Cu stoicismul lui. Celalalt a capitulat ca o femeie care simte pentru prima data o clipa prelungita de atentie de la barbatul dorit. Waw. A cedat si si-a coborat sprincenele. S-au privit asa o vreme, ce vrei, ma, de la mine? Pana cand unul dintre ei n-a mai rezistat si a inceput sa rada. Celalalt a ridicat sprincenele a uimire, dar n-a mai avut timp, a fost prins in reflectia unui hahait sanatos. Esti idiot, si-a spus, dupa ce toata isteria/terapia cu rasu' a luat sfarsit. Apoi colturile gurii au cazut, nemultumite, si s-a uitat la el mijit, printre gene.
Nu s-a considerat niciodata un copil/adolescent/barbat frumos. A avut maica-sa grija de asta, de mic. 'Esti frumos ca un castravete murat si dulce ca gemul de coacaze'. Bucatareasa. Numai Anna i-a spus odata ca are un zambet frumos. Asta a fost singura data cand cineva a pus ceva de-al lui Greg langa cuvantul frumos. Cand se mai cearta cu Aneta, ea are grija sa-i reaminteasca 'Haide, pleaca, cine te mai ia, frumos asa cum esti!' Greg crede ca frumos e ironic spus, acolo. 'Aneta nu m-a placut niciodata', isi zice, in timp ce se uita, in continuare in ochii celuilalt, insa departe in ei, in adancul pustiu al capruiului. Dar tu... iar eu nu te-am luat deloc in calcul. Niciodata. Cat timp a pierdut? Sa o luam de la capat? 'Buna, eu sunt Greg.' Greg. Greg. A rasunat, in camera goala. Vreau si eu sa fiu, a spus celalt. Greg si-a descretit fruntea si si-a asortat zambetul la ochii aproape inchisi. Bine.
Apoi a stiut ce trebuie sa faca. Si-a pus o bucata de pizza pe farfurie. S-a uitat la ceas. Sase fara zece. S-a asezat pe canapea. Si s-a dus.

Niciun comentariu: